Pentru că nu stau, nu ştiu, nu pot, mi-e teamă. Pentru că nu prea mă
simt în largul meu lângă oamenii care “ştiu că asta trebuie să facă”,
care îşi ştiu calea. Pentru că am nevoie de lungi clipe în care vreau să
fiu doar cu mine. Pentru că, deşi nu recunosc, mi-e teribil de dor la
despărţiri… şi dacă cedez în faţa cuiva… este în faţa amintirii… Pentru
că pot să fac un lucru mult timp, prea mult.. pentru că nu cresc… ci
încerc a mă dezvolta… Pentru că toate valorile mele.. sunt vii, le-am
întâlnit şi îmbrăţişat şi mi le-am desenat în personalitate. Pentru că
nu ştiu unde şi când voi fi. Pentru că nu am decât o certitudine.
Pentru că nu pot să nu fiu “naiv”, să îmi arăt slabiciunile şi să fiu
încrezător în oameni. Pentru că uneori mi se pare că ceasul meu bate
secunda în alt timp şi numără altfel. Pentru că respect dreptul la unic
şi libertatea. Şi nu mi-aş îngădui să încurajez naşterea unui regret…
Uneori o revedere aduce mai multe decât o viaţă… Eu zic să nu aşteptăm revederea… să o lăsăm să se întâmple.. .
No comments:
Post a Comment