Origini fascinante ale lucrurilor obisnuite din viata noastra

Crima si pedeapsa. Crima si pedeapsa ca unelte alte statului pot fi regasite in Babylon si in Codul lui Hamurabi, care milita pentru legea razbunarii pentru cei care il incalcau. Grecii prescriau pedepse crunte cu inchisoarea pentru anumite crime. De vreme ce saracii nu aveau de unde plati, erau uitati in puscarii si primeau pedepse maxime de fiecare data. De multe ori insa, legea era pusa in aplicare intr-o maniera simpla si eficienta. In Roma, daca erai bogat, erai arestat la domiciliu – ca si astazi, cand toti nemernicii stau acasa cu politistul la usa, iar oamenii de rand stau cate 20 in inchisori pentru o paine furata… -, iar daca erai sarac fie te duceai pe piata sclavilor, fie iti putrezeau oasele in celule ani la rand. Uneori, cine dorea, isi putea parasi casa pentru a se duce in exil. Cei care isi asteptau sentinta erau numiti publica vincula or carcer, de unde si cuvantul incarcerare. Persoanele de pe strada erau trimise la munca si nu erau bagate in inchisoare ani la randul. Din 1680, inchisoarea era preferata pedepsei cu moartea. Astazi, in America, unde democratia e la ea acasa, doar 32 de state mai practica pedeapsa cu moartea. Obiceiul de a anunta publicul in privinta unui infractor si a faptei sale are origini stravechi. Infractorii erau „marcati” prin 1700, cu A, de la adulter si asa mai departe. B, de la blasfemie, D, de la betiv, M, de la „manslaughter”, omor prin imprudenta.