Firea omului si capacitatea infinita de a face rau

Sentimentele umane se releva prin emotii sunt compuse din diverse emotii. Dar orice imaginare in final a unui sentiment sub forma unei sume de emotii este o simplificare vulgara, o inlocuire a sentimentelor autentice cu o schema. Iata ce a trait omul care a primit o veste mult asteptata. El a asteptat tensionat si ingrijorat pentru soarta celui apropiat care a plecat intr-o calatorie indepartata, nu lipsita de riscuri. Gandurile rele nascute din teama, maresc frica, desenand in imaginatie tablouri infricosatoare de care nu te poti elibera nicicum.

Melancolia, prefacandu-se in dor chinuind sufletul, singuraticul, care s-a lipsit in virtutea imprejurarilor de relatiile obisnuite si deci de schimbul obisnuit de energie. si iata vestea cea buna exprimata poate printr-un singur cuvant in telegrama: "Te iubesc" – a iscat deodata o multime de sentimente si unul din ele - bucuria. Din aceasta bucurie s-a nascut veselia, dorinta de a canta si, poate, de a topai un dans salbatic prin dezlantuirea lui sau de a vorbi, de a vorbi fara de sfarsit. Dar poate fi si o stare interioara curgand prin corp ca o netulburata fericire, aducand la o destindere profunda incununata de impacare si liniste. Numai ochii care atat timp au fost pustii, inexpresivi, tradeaza aceasta bucurie ascunsa prin vioiciunea sincera a privirii. Omul tace, doar ochii scanteiaza bucuria care-l inunda pe om ii obliga sa traiasca o alta viata emotionala. si ei traiesc, vorbesc, canta, danseaza, revarsand in jur bucurie. Energia, din nou energia, elibereaza aceste emotii relevand sentimentul abia nascut. Un singur cuvant in telegrama dar cate evenimente, cate modificari a provocat in om.

Ce diversitate de ganduri a aparut in urma cuvantului. Acest roi de ganduri s-a aliniat intr-o secunda si a format un sentiment nou, care a inceput prin intermediul emotiilor sa se exteriorizeze. in lumea din afara au rasunat iar cuvintele,au avut loc transformari, s-au iscat noi emotii si noi sentimente. Bucuria iesita la suprafata a generat alte ganduri, a spus alte cuvinte nascute de aceste ganduri, a fredonat cantece compuse din aceste cuvinte, s-a lansat din nou intr-un dans. Energia a fost alaturi, a fost inauntrul omului si intr-o c1ipire de ochi s-a mutat dintr-un punct al spatiului in altul. Parca s-ar fi luat de niciunde si, totusi, a fost dintotdeauna.