Ca urmare a turnurii pe care viata noastra a luat-o la un moment dat a trebuit sa traim o perioada in Belgia. Si asta ne-a facut sa ne adaptam culturii de acolo, oamenilor, obiceiurilor, modului diferit de a gandi. Ne-am adaptat foarte bine si cred acum ca asta a fost cea mai buna alegere pe care o puteam face legat de o tara anume, si poate ca si acum vad Belgia ca fiind singura tara in care as putea trai, for good.
Inca mai avem prieteni multi care locuiesc acolo, care muncesc aolo, care isi duc copiii la gradinite si scoli in Belgia, care si-au luat acte si care si-au schimbat complet stilul de viata fata de ceea ce faceau in Romania. Insa, revenind la postul asta, tocmai pentru ca ma simt inca sufleteste atrasa de aceasta tara, am citit pentru ca mi-a picat in mana si m-a interesat, cartea lui Hugo Claus, The Sorrow of Belgium, netradusa inca in Romania din cate stiu si care reprezinta file importante din istoria acestei tari. Cartea poate fi considerata intrucatva carte nationala a Belgiei, si cu siguranta este cea mai frumoasa si mai apreciata lucrare a autorului. E drept ca e greu de recomandat ca lectura cuiva care nu e interesat nici pe departe de aceasta tara (vorbesc despre non-belgieni) si in plus are si vreo 600 de pagini, insa credeti-ma, este o lectura captivanta. Actiunea are loc inaintea, in timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial si are darul de a face cititorul sa simta la propriu ca stie locurile despre care se vorbeste si a trait el insusi acolo. Povestea incepe cu tanararul Louis, elev la un internat condus de maicute, care revine acasa imediat dupa izbucnirea razboiului, la parintii sai flamanzi, simpatizanti nazisti, si care de altfel in perioada ocupatiei germane vor face tot posibilul sa ajute partidul nazist. Aceasta este si atmosfera in care va creste si care va marca devenirea tanarului Louis.
Cartea este de citit si pentru ca prezinta momente importante din istoria Belgiei, dar si pentru ca prezinta razboiul si simpatizatii nazisti dintr-o alta perspectiva, necunoscuta in general.
No comments:
Post a Comment