In istoria Republicii romane, Marcus Porcius Cato a ramas ca model al romanului autentic, vrednic aparator al traditiilor romane, si ca dusman neimpacat al Carthaginei. Desi de origine modesta, a ajuns sa ocupe functii publice de prima marime, cum ar fi cele de consul sau de censor si s-a dovedit un sustinator fanatic al integritatii morale si al valorilor stramosesti, ocupandu-se cu inversunarea, patrunderii culturii grecesti in Italia, fenomen in care, identifica principala primejdie pentru moravurile romane.
Viata sa a fost in spiritul exigentelor exprimate. La 17 ani lupta cu vitejie impotriva lui Hannibal, la lacul Trasimene, iar infrangerea dezastruoasa si pericolul cu care romanii au fost terorizati timp indelungat l-au facut sa poarte o ura cumplita cartaginezilor pe durata intregii vieti. Au devenit celebre cuvintele cu care isi incheia cele mai multe din cuvantarile sale in Senat: "Ceterum censeo Carthaginem esse delendam" care insemna: De altfel eu cred ca trebuie distrusa Cartagina. N-a apucat sa-si vada eforturile incununate de succes, fiindca de-abia in anul mortii sale incepea al treilea razboi punic care avea sa se incheie in 146 cu asaltul si distrugera Carthaginei, peste ale carei ruine s-a trecut simbolic cu plugul.
In exercitarea atributillor ce-i reveneau prin functiile pe care le-a indeptinit, Marcus Porcius Cato s-a distins printr-o severitate iesita din comun ce avea sa-i atraga supranumele de "Censorius" ("Cenzorul"). Este demn de retinut faptul ca in nici unul din cele 44 de procese in care a fost acuzat in public, adversarii sai nu au avut castig de cauza: "Marginit politic si moral, avand permanent idealul vremurilor bune de demult pe buzele sale si in fata ochilor, el dispretuia cu inversunare tot ce era nou.
Guvernantii se uitau cu un dispret suprem la parvenitul acesta lipsit de stramosi si se considerau, poate pe buna dreptate, ca superiori dar coruptia eleganta din senat si din afara lui tremura totusi in taina in fata batranului censor al moralei de mandra tinuta republicanan in fata veteranului acoperit de cicatrice din timpul razboiului cu Hannibal, in fata senatorului foarte influent si in fata protectoruiui taranimii romane.
Contributiile sale istoriografice (Origines), documentar - stiintifice (De agricultura) si literare se manifesta prin urmarirea acelorasi idealuri, ale puritatii morale si ale atacarii aspectelor ce contraveneau acestor opinii. Cand se invoca intransingenta lui Cato - se vrea o raportare la o existenta istorie semnificativa prin perseverenta obsesiva in urmarirea scopurilor propuse si prin exigenta morala neabatuta, in egala masura fata de sine si fata de altii.
No comments:
Post a Comment