De citeva zile parcurg distanta de acasa la serviciu cu autobuzul. Niciodata nu este acelasi autobuz, intodeuna vine altul mai zomotos si mai hodorogit decit celalalt, dar mereu sint aceeeasi oameni, pe care incep sa-i cunosc, sa-i salut sau chiar sa socializez cu dinsii. Am aflat, de pilda, ca madame Sevastita, o femeie de vreo saizeci de ani, bondoaca si grasa, are necazuri cu fiu-su, impatimit de jocurile de noroc, dar si cu cu barbatu-su, de aceeasi virsta, care umbla dupa femei, ( amindoi transformindu-i ultimii ani din viata intr-un calvar).
De obicei, sta de vorba mai mult cu madame Sora, la fel de grasa si maruntica, numai ca este vopsita in violet, care ne informeaza zilnic despre ce-a mincat si despre ce are de gind sa manince in continuare, oferindu-ne cu larghete tot felul de retete culinare. Cele mai tinere si frumoase vorbesc despre copii, despre moda si despre cosmetice, barbatii fiind mai tacuti, compensind cu privitul. Nea Grigore, cum ii spun totii, un barbat subtirel, cu mustata, trecut de patruzeci de ani, imi sopteste la ureche la care dintre femei ar trebui sa ma uit, descoperindu-le caltati si defecte, desigur ( altfel n-ar avea nici un farmec!) si care ar fi buna de regulat. In alte zile cind nu gaseste nimic „interesant”, imi povesteste despre aventurile sale ( destul de porcoase! ), in gura mare, ca sa auda aprope tot autobuzul, multi prefacindu-se dezinteresati, dar avind urechile ciulite.
Prin alte parti pe unde am mai fost ( in Franta, de pilda ), oamenii, in general, sint mai rezervati, mai reci, nu intra in vorba cu tine ( pe strada, in autobuz sau metrou ), nicaieri, si nu par prea interesati de ceea ce se petrece in jurul lor. Spiritul nostru balcanic, ne-a impins la extrema („la trasul de curea”), asa cum se intimpla si pe traseul meu de autobuz, la serviciu si oriunde in alta parte.
No comments:
Post a Comment