Poftim motivele

Pentru că nu stau, nu ştiu, nu pot, mi-e teamă. Pentru că nu prea mă simt în largul meu lângă oamenii care “ştiu că asta trebuie să facă”, care îşi ştiu calea. Pentru că am nevoie de lungi clipe în care vreau să fiu doar cu mine. Pentru că, deşi nu recunosc, mi-e teribil de dor la despărţiri… şi dacă cedez în faţa cuiva… este în faţa amintirii…  Pentru că  pot să fac un lucru mult timp, prea mult.. pentru că nu cresc… ci încerc a mă dezvolta… Pentru că toate valorile mele.. sunt vii, le-am întâlnit şi îmbrăţişat şi mi le-am desenat în personalitate. Pentru că nu ştiu  unde şi când voi fi.  Pentru că nu am decât  o certitudine. Pentru că nu pot să nu fiu “naiv”, să îmi arăt slabiciunile şi să fiu  încrezător în oameni. Pentru că uneori mi se pare că ceasul meu bate secunda în alt timp şi numără altfel. Pentru că respect dreptul la unic şi libertatea. Şi nu mi-aş îngădui să încurajez naşterea unui regret…
Uneori o revedere aduce mai multe decât o viaţă…  Eu zic să nu aşteptăm revederea… să o lăsăm să se întâmple.. .