Simbolurile, cifrele si numerele de pe anvelope 185/65 R15 fac alegerea lor mai simpla si mai eficienta

La cumpararea de anvelope 185/65 R15 putini sunt cei care stiu sa citeasca corect simbolurile de pe cauciucuri, de pe flancul lor. Cifrele si numerele de pe partea laterala a anvelopelor va spun tot ce trebuie sa stiti despre tipul de anvelopa si eficienta ei in diferite zone de carosabil. In ordine, cifrele de pe cauciucuri va spun ce latime are anvelopa in milimetri, talia anvelopei in procente din latimea benzii de rulare, radialul, adica constructia radiala a carcasei sau diametru cercului interior.

De asemenea, pe anvelope 185/65 R15 se mai observa si referinte la indicele de greutate, indicele de viteza, tubeless, marca si numarul de aprobare, unde e amplasat indicatorul de uzura a benzii de rulare. Pentru anvelopele de iarna, sunt specificate si caracteristicile corecte de iarna M&S, adica noroi si zapada, simbolul fulg de nea, data cand au fost fabricate, simbolul de conformitate, codul producatorului, tara unde au fost fabricate aceste anvelope 185/65 R15. La o privire mai atenta veti descoperi si denumirea comerciala, detaliile de constructie, marcaje pentru sarcina si presiune, tipul anvelopei, clasa de calitate. In privinta diametrului jantei, adica cel al cercului interior, vorbim de valori in toli sau inch, de exemplu 15 inch, unde un inch are 2.54 mm. Daca discutam de indicele de sarcina, el ne arata greutatea maxima care poate fi sustinuta de anvelopa atunci cand presiunea de umflare se incadreaza in valori normale. Respectarea valorii indicelui reduce la zero riscul de explozie in momentul in care masina este incarcata si se afla in miscare.

Asadar, mare atentie cand luati orice fel de anvelopa pentru a nu risca o tranzactie fara rost. Toate aceste insemne apar pe orice anvelopa noua, sunt vizibile si foarte usor de citit. E bine ca in momentul in care va hotarati sa luati anvelope noi sa aveti la dvs. si o lista cu ce inseamna fiecare si sa apelati, la nevoie la ajutorul unui prieten care se pricepe la interpretarea lor.

Copca

Bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte, imi povestea ori de cite ori ma prindea la inghesuiala, despre cite in stele si in luna, dar revenea intodeauna la pasiunea sa de capati: pescuitul la copca. Nu era mare lucru, de fapt. Se ducea iarna, cind crapau pietrele de frig, pe lacul Turel, care ingheta pe la sfirsitul lui decembrie, facea o gaura cu toporul in gheata si arunca inauntru hirzobul, un fel de funie cu plasa in cap, folosit pentru prinderea pestelui. Stiu asta pentru ca bunicul isi ilustra povestile cu obiecte reale, incercind sa-mi insufle si mie dragostea pentru pescuitul la copca, cea ce reusise intrucitva.

Fiindca intr-o zi de joi, cind el si ai mei, plecasera la tirg sa cumpere niste urechiati, eu am taiat-o pe furis la balta, inarmat cu toate ustensilele bunicului, visind sa prind un sac de peste si sa le ofer alor mei, la intoarcerea de la tirg, o cina pe cinste. Nu stiu cum am dat eu cu toporul, dar in loc sa fac gaura, n-am reusit decit sa dizloc o bucata destul de mare de gheata si sa cad in apa rece, inainte de a vedea picior de peste. Norocul meu a fost ca nu eram singur pe lac, un vecin de-al nostru, nea Ilie Argint, a vazut totul, si s-a aruncat dupa mine, m- recuperat din adincuri si m-a dus acasa, unde mi-am revenit incetul cu incetul spre fericirea bunicului si parintilor mei, care se intorsesera de la tirg si aflasera toata tarasenia.

De atunci bunicul ma lasa mai usor cu povestile, in schimb imi dadea, pe ascuns, bani si cite o dusca de rachie. Noroc, bunicule!

Bucati de istorie din zona Aiudului

Aiudul a fost cel mai important centru cultural - educational al calvinismului in Transilvania, principele Gabriel Bethlen deschizand in oras, in 1625, colegiul care astazi ii poarta numele. in timpul regimului comunist din Romania, inchisoarea din Aiud a fost locul de intemnitare a numerosi detinuti politici. Numeroase vestigii arheologice vorbesc despre existenta unor asezari omenesti in zona Aiud inca din Epoca Primitiva (epoca neolitica, a cuprului, bronzului si fierului) precum si din cea romana si perioada prefeudala. Dovezi precum cimitire scitice (populatie nomada de neam iranian) si celtice dar si asezarile preistorice scot la iveala faptul ca acesta misterioasa localitate a fost tulburata la origini dar s-a dovedit maiestoasa la pastrarea locurilor si culturii.

In 1293 populatia era alcatuita in majoritate din sasi. Zona Aiud este una incredibil de frumoasa in special primavara cand natura explodeaza cu toate minunile ei infloritoare. Soarele, din momentul rasaritului, scalda luminos dealurile din imprejurimi, impodobite gospodareste cu vita de vie nobila si pomi fructiferi, radiind toata ziua asupra orasului. Catre seara asfintitul confera o priveliste de un farmec extraordinar. Scapat dincolo de munti, soarele raspandeste o lumina rosie difuza, realizand o imagine tonica, un contrast cromatic ce se estompeaza treptat, odata cu sosirea noptii. Numeroase vestigii arheologice vorbesc despre existenta unor asezari omenesti in zona Aiud inca din Comuna primitiva (epocile neolitica, a cuprului, bronzului si fierului), precum si din cea romana si perioada prefeudala. Au fost scoase la iveala urme de asezari preistorice si cimitire scitice si celtice. Existenta dacilor este confirmata prin obiecte de podoaba si monede de argint, care au ajuns in diferite muzee din tara si strainatate.

Epoca romana provinciala ne-a oferit si ea numeroase vestigii la Aiud si in imprejurimi. Traditia locala afirma ca primul edificiu de piatra a fost turnul de paza terminat in anul 1239. A urmat o biserica in stil romantic (azi pe locul ei este biserica evanghelica) zidita in 1333 - 1334, concomitent cu o prima fortificatie.

Parcul de distractii cu apa fara piscina

Da, fix asa. Si eu am fost la fel de mirata cand am aflat acest lucru intr-un mod foarte trist. Respectiv am platit vreo cincizeci de lei intrarea la un parc de distractii cu apa considerat foarte fain si, ce-i drept, chiar asa si parea din filmarile de pe net, numai ca sa vad ca nu exista un loc unde te poti balaci ca tot omul! Pentru ca era o zi mult prea calduroasa ca sa fie suportabil, am stabilit impreuna cu cativa prieteni sa combinam distractia cu o portie buna de bronz si racorire.

Asa ca am optat pentru un parc de distractii cu apa care ne mai fusese tuturor recomandat pana in momentul respectiv de oameni de incredere, care stiu sa perceapa distractia corect. Am cautat locatia pe net, am vazut cateva filmulete si-am zis hai s-o facem si pe asta. Ajunsi acolo ne-am dat pe niste tobogane faine, am mancat, am stat la un cocktail oferit chiar din partea casei, pana cand am zis ca ar fi momentul sa inotam un pic. Si atunci mare ne-a fost mirarea cand nu gaseam nici o piscina! Tin sa mentionez ca parcul avea niste dimensiune relativ mari, motiv pentru care la inceput ni s-a parut normal sa nu zarim ‘oaza’ de care aveam nevoie pe canicula aceea venita din Sahara.

Dupa un ocol de vreo cinsprezece minute deja eram ametiti de caldura si am intrebat pe cineva care-i treaba. ‘Nu exista piscina aici, ce piscina sa fie?’ ne-a raspuns un paznic ca si cum asta ar fi fost cel mai normal lucru din lume, sa nu existe piscina la parc de distractii cu apa. Si asa ne-am reintors la casele noastre putin amuzati, putin dezamagiti, si cu portofelul plangand dupa cateva zeci de lei cu care probabil ne-am fi racorit mult mai bine la un strand.